P Victor / hpavictor scrie:
Serialul poate continua cu retete de " pocnitori " cinstite ( 180 dB / 10miliSecunde / 1 m !!! ) , preparate acasa din substante absolut banale pentru ca toate babele din cartier sa dea direct in preinfarct sau cu reteta cu cel mai mare succes la public " Cum sa incendiezi masini de lux fara sa fi prins " si bineinteles " Cum sa scapi in mod distractiv ( nu o luati de buna , este exact pe dos , episod SF ) de cainii maidanezi de la bloc " toate aceste episoade bineinteles facand parte din acelasi pamflet .
Sau nu va intereseaza literatura de fictiune si pamfletele ?
Sper ca nu le bagi pe alea de la cursul de pregatire militara generala - in loc sa iasa pocnitori darama blocul.....

acesta este un pamflet....a se lua ca atare dar cititi totusi - pe vremuri, cind inca nu aparusera toate pocnitorile astea chinezesti, copii din generatia mea foloseau alte metode sa se auto-mutileze pe viatza. Din experienta proprie, destul de vasta in domeniu (am fost un kinder cu inclinatii spre aplicatiile practice ale chimiei de spatele blocului), va pot face un top al lucrurilor care fac "bum", si raportul satisfactie/zile de spitalizare aferent. Apropos, in prima mea poza de buletin nu aveam nici gene nici sprincene, chiar si tata era sa ma ia la corniere cind m-a vazut pe scara blocului pe timpul unei pene de curent......
1) Petarde hand-made, cu ingrediente care se gaseau pe vremea lui Ceashca la tehnico-sanitare: Miniu de plumb (praful ala roscat din care se facea vopseaua aia oribila pentru tzevile de instalatii - le proteja de rugina) + bronz de aluminiu (praf cu care se facea vopsea pentru cosuri de fum, sobe, etc, rezistent termic). Aceste doua ingrediente se vindeau si sub forma de praf (prima vrac, se lua la suta de grame, a doua la niste pliculete de 50 de grame). In aceasta forma (praf), amestecam in cantitati mici in proportii diferite, pina gaseam efectul scontat (ardere exploziva - in alte proportii ardea lent cam ca praful de pusca). Apoi scotoceam prin santier (era tot timpul cate unul la indemana) dupa pietricele de 1-2 cm diametru care aveau caracteristica de a scoate scantei cind erau ciocnite una de alta. Luam cam 2 lingurite de amestec, 3 pietricele, si le bagam intr-o punga de plastic (erau aur curat pe vremea aia) intr-un coltz, cat mai compacte, legam coltul, si infasuram foarte strans pungulitza respectiva in izolir band (ahh ce vremuri) sau leucoplast (mai bun dar ma alicea maica-mea ca nu mai avea cu ce sa ma "carpesca" pe ici pe colo, tot timpul avand cate o rana deschisa )
Ca sa functioneze, trebuia aruncata cu putere pe o suprafatza solida (beton), de la o distantza sigura (4-5 metri). Ca putere, o petarda de aproximativ 4-5 cm. diametru a dat jos 2 metri patrati de imitatie din aia de caramida de pe fatzada blocului, iar apevistului de la parter 2 tablouri i-au sarit din cui
2) cutii de chibrituri in pasta de pix metalica . Se cojea fosforul de la 3-4 betze de chibrit, se zdrobea cu linguritza pe o foaie de hartie, si praful rezultat se baga intr-o mina de pix metalica (erau unele misto cehesti) pe care o goleam in prealabil, si o turteam cu patentul la capatul cu bila. dupa aia infundai capatul celalalt cu o bucata de bat de chibrit si ii dadeai foc sub mina de pix. Bubuie si arunca mina ca o racheta.
3) Tunurile cu carbid. Carbidul valora greutatea lui in surprize de topi-top. in amestec cu putina apa, era cea mai misto chestie in afara de vecina de la 2 care avea tzatze.... Se lua un tub gol de spray (de fixativ era si mai bun), se decupa partea superioara, si aproape de fund se dadea o gaura cam de 3-5 mm. diametru. Se incingea in foc si se baga fortzat intr-o bucata de tzeava de plastic de diametru putin mai mic (de-aia neagra de constructii). Se punea o bucatica de carbid pe fundul sprayului, se scuipa pe gaurica, se astupa gura tzevii cu mana si gaurica si se agita bine 10 secunde. dupa aia foc la gaurica si toti vecinii faceau coada la geamuri a doua zi daca erai mai aproape de un metru de gura cand lua foc, scapai de grija frizerului o luna - doua.
Ar mai fi fumigenele din mingii de ping-pong in poleiala de ciocolata, care daca erau aprinse intr-o camera, puteai sa-ti varuiesti linistit dupa aia, ca se coscovea si vopseaua pe baza de ulei, si preferatele mele, baloanele umplute cu gaz de la aragaz... cu un fitil de un 50 cm. lungime (doua fitile de lumanare cojite legate intre ele), aprins pe casa scarilor a urcat pina la tavanul de la 4 unde cand a bubuit a daramat usa de la administrator. cu tot cu toc.Asa ca in ziua de azi ganditi-va ca traiti intr-o lume minunata, in care daca am fi trait noi astia mai batrani, am fi scapat Terra de problema suprapopularii ......