Phantom scrie:
Radu scrie:
Daca o iei incetul cu incetul ( volumul ) este doar o chestiune de timp pana te obisnuiesti ( e o chestie de psihologie = perceptie ), si asta fara sa ai probleme cu auzul.

Sa fie oare asa?

Eu am stat 2-3 ore in camera la mine(4x4m) cu un planar cu SD-18EL si 2 sateliti cu E15-350N... adevarul ca nu erau la maxim... cred ca pe la jumatate si mi se parea normal... cand a venit fratemiu la mine am dat muzica la min si ca sa il aud fratemiu cam trebuia sa tipe

Este perfect normal. Asa demonstrezi si ceea ce ti-am spus eu.
La psihologie in clasa a 10-a am invatat o chestie ( una dintre putinele chestii care mi-ai ramas in minte , si cu care mi-am scos medie mare

): organismul se adapteaza la stimuli externi, in timp si in functie de intensitate.
De ex daca asculti un program muzical care are in permanata varfuri ce ajung la 130 dB, la inceput o sa simti senzatie de disconfort, dar cu timpul aceasta senzatie o sa treaca, si nu o sa ti se para ca suna tare. La fel si cu sunete de intensitate mai mica decat cele auzite frecvent: baga-ti dopuri de vata in urechi, poarta-le timp de minim o ora, dar sa fie destul de mari si groase ( atentie cum le bagi sa nu trebuiasca sa te duci dupa aceea la ORL, mult mai indicat ar fi antifoane ! ) si o sa vezi ca dupa ce le scoti o sa auzi mai tare toate sunetele din jurul tau.
La tine raspunsul este simplu: tu te-ai obsinuit cu muzica tare, iar din moment ce te-ai obisnuit nu ti s-a mai parut tare, de aia spun unii ca un sistem care ajunge la varf de 127 dB nu suna tare, pt ca se obisnuiesc; iar fratele tau nu este capabil sa ajunga la acel nivel de intensitate sonora vorbind normal, doar tipand; daca ar vorbi normal ti s-ar parea ca si cum ar sopti foarte usor. Intelegi ?
Ideea este ca trebuie sa sti regula si sa o apici cum trebuie.
