|
Un adevăr care nu se spune ar fi acesta:
Majoritatea incintelor de firmă sunt proiectate de către niște tipi puțin talentați.
Aceștia ajung ca angajați ai unor companii celebre printr-un proces de selecție bazat pe birocrație, la fel cam cum se angajează oamenii la stat. În general, multinaționalele au departamente R&D de toată jena.
Cum s-a ajuns la situația aceasta?
În anii 90 a început declinul generației de aur din tribul proiectanților de incinte.
Au îmbătrânit, nu au mai fost plătiți și s-au retras, chestii din astea.
Locul le-a fost luat de niște indivizi carieriști, lipsiți de pasiune și docili până la pupincurism cronic.
Aceștia s-au conformat solicitărilor departamentelor de vânzări atât de mult, încât pe piață au apărut tot felul de hidoșenii, făcute în disprețul oricăror norme ale bunul simț. Două exemple edificatoare de lăzi cu difuzoare făcute în bătaie de joc.
EV Eliminator (2x15 + DH3) și JRX (2x15 + un driver de cacao). EV-urile au fost făcute din OSB, JBL-urile din MDF.
Astfel de boxe sunt o rușine a tehnicii pentru două branduri atât de renumite. Iar exemplele pot continua.
Anii 90 au reprezentat un moment de cotitură pentru industria audio profesională.
Brandurile mari au fost cumpărate de către multinaționale care fac orice, de la mături până la buldozere, devenind un brand dintr-un portofoliu de investiții al unui fond. Companiile au fost presate să producă cât mai mult profit, cu orice preț, chiar dacă asta a însemnat distrugerea imaginii respectivului brand. După ce a fost golit de conținut, aceste branduri au fost vândute și revândute. Iar oamenii care odinioară au ridicat aceste companii, nu mai există. Ori, dacă există, aceștia activează în propriile companii mici.
De exemplu, un astfel de om este cehul Krampera (KV2 Audio).
Tipul acesta chiar știe să facă boxe și are talent.
Anul acesta am avut șansa de a discuta mai multe zile la rând, în diferite ocazii, la un pahar de bere, cu fostul șef al R&D de la Electrovoice. Acesta a lucrat timp de aproape 20 de ani la EVI și din mâna lui au ieșit majoritatea produselor pe care le cunoaștem. A părăsit firma atunci când aceasta a fost vândută către o altă companie. I-a fost de ajuns. Și-a înființat o companie personală, are două branduri în formare și face ce vrea el, fără ca nimeni să-l oblige a mai produce chestii cu care să se rușineze.
Pe scurt, on topic.
A cumpăra brand este echivalent cu a cumpăra cârnați din Hypermarket.
Au un gust diferit de cârnații de casă, pe care îi îndeși cu mâna ta în maț.
Însă dacă știi ce vrei, cârnații de casă pot fi incomparabil mai buni decât orice cârnați brand name.
Evident, asta nu înseamnă că oricine face cârnați acasă, îi și reușește.
Problema este alta, din păcate.
Generațiile care au venit în ultimii ani, nu știu cum e gustul cârnaților de casă adevărați. Asta este, au fost hrăniți din fragedă pruncie cu salam de 7 lei kilul. Iar acum, caută gustul copilăriei lor, adică niște piure de cartofi colorat, amestecat cu grăsime și șorici tocați, totul condimentat cu monoglutamat de sodiu.
La fel este și la boxe.
Dacă gustul a fost format pe bumți bumți, aceasta va fi gustul omului pentru totdeauna. Asta va cere, asta va cumpăra și pentru el, așa sună bine. Iar pentru că așa sunt majoritatea, fabricanții le vor da ceea ce vor.
De ce nu găsești mezeluri adevărate pe piață?
Făcute din carne, nu cu 30% carne și restul adaosuri?
Pentru că majoritatea cumpără doar surogatele.
Și cum poți vinde surogat la preț de carne?
Simplu.
Le ambalezi frumos și le pui un brand cunoscut pe ele.
Iar lumea cumpără.
_________________
Pot fi contactat telefonic in cazul ca nu raspund la mesaje: 0742/070.470.
|
Autentificare
Înregistrare
FAQ
Căutare
)
... dar la un pret mult mai mic.